Urzeală – legătura dintre generații


E nemaipomenit când cei ce ne-au crescut, au reușit să trasmită inspirația de a face un lucru minunat pentru comunitate. În cazul acesta, bunicii Oanei Ivan au fost cei ce i-au inspirat alegerile și o ambiționează în continuare, chiar și acum după o jumătate de deceniu de activitate.


Cum a apărut efectiv ideea de „Urzeală”?

Proiectul Urzeală a fost generat din hubul Tezaur Românesc, ca încercare de re-conectare a generațiilor mai tinere la reperele de cultură și tradiție.

De ce ai ales să purtați acest nume?

Pentru că e cea mai completă și simplă reprezentare a ceea ce vrea să reprezinte proiectul: o platformă colaborativă = un loc în care se întâlnesc multe fire care trebuie să ducă prin pretextul generat (în cazul nostru haine și imagini) la un mesaj estetic (designurile) și emoțional (legătura între generații).

Ce făceai înainte de „Urzeală”?

Mă gândeam ce-aș putea face pentru a fi cât de puțin #defolos împotrivă uitării sau denaturării complete a ideii de tradiții, valori, și, în sens mai larg de folclor.

Am înțeles că acest proiect a pornit din dragostea și respectul față de bunici. Ne poți povesti puțin despre ei și despre modul în care te-au inspirat în viață?

Cu drag, sigur. Povestea e, de fapt, foarte simplă. Și clasică. Eu am crescut cu bunicii mei, și încă mai cresc cu ei, Slavă, Domnului! Astfel, că, acest atașament față de lucrurile firești ale satului românesc-atât cât a mai rămas din el-a crescut natural în mine. Și încă se dezvoltă.

Bunicii mei sunt niște oameni simpli ca educație și pretenție, dar, ca mulți alți bunici, probabil ultima generație de purtători ai înțelesurilor și trăirilor profund tradiționale. Asta dacă nu se întâmplă ceva frumos și cu noi, între timp. 🙂

De ce ai ales să colaborezi cu producători locali și să dezvolți o afacere în țară, punând accent pe ocrotirea mediului înconjurător?

Tot ce fac e inspirat de felul în care se făceau lucrurile în mod tradițional. Asta nu e o rețetă pe care o urmez fiindcă e la mod sustainable fashion, ci pentru că, de exemplu, înainte cu multă vreme, mai ales la sat, totul se făcea în colaborare, în mare parte cu resurse locale.

Bunăstarea unui membru al comunității putea însemna bunăstarea tuturor, oamenii înțelegeau asta și se ajutau reciproc. În plus, cred că oamenii sunt făcuți să trăiască și să lucreze împreună, să împărtășească lucruri și idei, căci evoluția vine din această punere împreună a ideilor.

Legat de partea de responsabilitatea față de mediu, așa cum oamenii trăiesc unii lângă alții, tot așa ei trăiesc într-un mediu care trebuie respectat; atât concret prin lipsa acțiunilor dăunătoare, cât și la nivel de înțelegere a rolului fiecărui element înconjurător în viața noastră și a acordării importanței cuvenite.

Pentru mine, toate lucrurile astea au venit firesc, mi se pare că sunt legate între ele.

Cum crezi că putem duce tradițiile mai departe având în vedere că noile generații devin tot mai rupte de trecutul nostru?

Mai întâi, eu nu cred că e o rupere. Cred că e o îndepărtare care s-a produs în toată lumea, nu numai la noi. Și s-a produs în timp, iar reapropierea probabil tot așa se va face. Sper doar să fie cu discernământ, adică, să nu fie o chestiune superficială sau de trend. Din ce văd în jurul meu sunt destul de mulți promotori sau susținători ai acestei reveniri asupra folclorului.

Dacă ar fi să formulez o idee mai concretă, cred că reapropierea ar veni cel mai autentic dintr-o înțelegere – să citim cât mai mult, să mergem să locuim sau să vizităm cât mai des, să vorbim cu cei care au mai rămas ca păstrători ai tradițiilor.

Dar, să avem mereu în vedere că satul din România lui 2018 nu este același cu satul din România interbelică, de exemplu, să nu mergem cu o imagine idilică și să ne întoarcem dezamăgiți. Ci să luăm esența și ce e mai bun din fiecare experiență.

A existat vreun suport la început de drum? De unde a venit ambiția de a risca și investi în ceva nou, original?

A existat unul emoțional. Au fost câțiva oameni apropiați care au confirmat nevoia unui astfel de proiect. Altfel, proiectul nu a beneficiat de suport financiar sau material din fonduri, granturi sau împrumuturi. Ca și acum, el se susține din fonduri proprii și din vânzarea produselor.

Care este sursa principală de inspirație folclorică utilizată la crearea modelelor?

Ziceam mai devreme că proiectul nu presupune numai prelucrarea unor modele, ci o încercare de transpunere a unui fel de a face lucrurile, a unui mod de raportare la lucruri, semne și oameni. Nu numai designul este reprezentativ pentru Urzeală, dar, la acest nivel, am încercat să abordăm mai multe teme: instrumentarul tradițional, legende și basme românești, semne primare și altele.

Cât de mare este echipa, acum, după aproximativ 4 ani de la inițierea proiectului?

Echipa fluctuează în timp ca număr de oameni; de altminteri și activitatea noastră a fost când mai intensă, când mai puțin intensă, când în pauză. Sunt mulți oameni care lucrează pentru acest proiect și care au lucrat de-a lungul timpului, cărora le mulțumesc cu inima.

Acum suntem șase oameni ca nucleu activ și o echipă de alți cinci/zece oameni, în funcție de moment, care constituie ceea ce noi numim Urzeală Team și sunt foarte de ajutor pentru promovarea, explicarea ideii proiectului, reprezentarea la concursuri și evenimente.

Ați avut vreodată intenția de a vă uni forțele cu proiecte similare,  în scopul final de a răspândi ideea de Folclor?

Scopul Urzeală nu este de a răspândi ideea de folclor, ci de a propune o alternativă de abordare la modelele importate și de a arăta că există și la noi valori, modele și inspirație. Mai mult, Urzeală presupune un angrenaj de lucru cu declinare comercială; constă în ideea de a demonstra că antreprenorii din România pot găsi loc aici.

Nu e musai nevoie să plece din țară sau să renunțe la ideea lor de a-și dezvolta propriul proiect. Nu am avut și nu avem în vedere niciun fel de parteneriate strategice de comunicare. Le mulțumim însă tuturor celor care de-a lungul timpului au susținut proiectul nostru, în orice variantă, inclusiv vouă prin interesul pe care-l arătați.


Așadar, Oana asta dorește: să ne apropie de ceea ce este al nostru – tradițiile și obieciurile noastre, portul nostru minunat, cu modele originale și care ne trimit din nou și din nou la o stare de nostalgie.

Ce sfat ai avea pentru o persoană care visează la propria ei afacere?

Nu știu dacă e neapărat un sfat, dar aș putea spune o învățătură pe care am extras-o din toți anii ăștia, și anume că a avea un proiect pe cont propriu (afacere, mi se pare mult spus) presupune să îți asumi de la început o serie de nereușite și să-ți aduni puterea de a învață din ele și de a le transforma în lecții.

Altfel, cred că e util să analizeze nevoia reală a oamenilor pentru proiectul pe care dorește să-l inițieze, nu numai dorința de a face proiectul. De exemplu, eu dacă n-aș fi crezut în utilitatea acestui proiect, aș fi renunțat de multe ori având în vedere obstacolele sau căderile diverse pe care le-am avut cu Urzeală de-a lungul timpului.

Faptul că au fost întotdeauna oameni care au apreciat proiectul și care și-au arătat susținerea, m-a făcut să mă reambiționez de fiecare dată.

Dacă doriți să vă imbogățiți garderoba cu o  pată tradițională de culoare, marca Urzeală,  intrați aici.


Alexandra Țurnă
Alexandra Țurnă

Om, înainte de toate. Un om fericit.